luni, 30 aprilie 2012
duminică, 8 aprilie 2012
Despre Adobe Photoshop Cs4
Iata ca , o data cu trecerea timpului , unii dintre noi , am vazut si cum arata Adobe Photoshop CS4, altii o vor face cat mai curand. Schimbarile noi versiuni sunt foarte si cat se poate de vizibile, asadar interfata este cu totul altfel fata de ce stiam cu toti pana sa apara Adobe Photoshop CS4, in mare parte , aduce cu o interfata de mac-user , si vine in ajutorul utilizatorului cu binecunoscutele tab-uri, specifice mai ales browserelor gen Mozzila Firefox, Opera, Google Chrome, Safari si altele. Se pot observa si functiile de 3d implementate cu un oarecare succes, dar foarte rar folosite.
O data cu aparitia celui mai cunoscut si recomandat editor foto Adobe Photoshop CS4 au aparut si carti ca vin sa suporte utilizatorul , usurand astfel metodele ineficiente de a invata cat mai multe si cat mai rapid posibil.
Prima carte este oferita de catre cei de la Adobe si contine nici mai mult nici mai putin de 704 pagini despre tot ce inseamna Adobe Photoshop CS4 si poate fi descarcata gratuit accesand cuvantul download .
Cea de-a doua carte vina in ajutorul utilizatorilor oricarei versiuni de Adobe Photoshop si ne prezinta foarte detaliat toate scurtaturile necesare unei eficiente maxime si economisire de timp ; ea poate fi deasemeni descarcata gratuit accesand cuvantul binecunoscut download.
O alta carte pe care o recomand este cea lansata de cei de la Sitepoint, gratuit, se numeste The Photoshop Anthology: 101 Web Design Tips, Tricks & Techniques - PDF Only
Dupa ce veti studia aceasta carte , si cunoscand notiunile elementare ale programului Adobe Photoshop, restul va depinde doar de imaginatia si creativitatea voastra. Revenind la continutul cartii , este foarte bine structurata, cu exemplificari , si o puteti avea lassand un comentariu cu adresa voastra de e-mail.
Acestea fiind spuse va doresc imaginatie si creativitate.
Prima carte este oferita de catre cei de la Adobe si contine nici mai mult nici mai putin de 704 pagini despre tot ce inseamna Adobe Photoshop CS4 si poate fi descarcata gratuit accesand cuvantul download .
Cea de-a doua carte vina in ajutorul utilizatorilor oricarei versiuni de Adobe Photoshop si ne prezinta foarte detaliat toate scurtaturile necesare unei eficiente maxime si economisire de timp ; ea poate fi deasemeni descarcata gratuit accesand cuvantul binecunoscut download.
O alta carte pe care o recomand este cea lansata de cei de la Sitepoint, gratuit, se numeste The Photoshop Anthology: 101 Web Design Tips, Tricks & Techniques - PDF Only
Acestea fiind spuse va doresc imaginatie si creativitate.
DTP ?
DTP este un termen foarte folosit in lumea computerelor, insa putini utilizatori stiu ce inseamna el de fapt.
Acronimul DTP provine de la DeskTop Publishing (tehnoredactare computerizata in limba romana) si se refera la procesul de editare a textelor si imaginilor care compun anumite documente sau produse ce urmeaza a fi scoase sub forma fizica.
Rolul unui DTP-ist este acela de a edita aceste texte si/sau imagini in asa fel incat ele sa poate fi realizate sub forma fizica in lumea reala. Un exemplu ar fi acela ca unele culori usor de obtinut pe un computer se pot realiza mai greu in lumea reala.
Dupa editarea textelor si/sau a pozelor pe calculator (cu ajutorul unor programe software specializate), acestea sunt tiparite la imprimante de inalta rezolutie, urmand ca multiplicarea (daca este cazul) sa se faca in tipografii.
Acronimul DTP provine de la DeskTop Publishing (tehnoredactare computerizata in limba romana) si se refera la procesul de editare a textelor si imaginilor care compun anumite documente sau produse ce urmeaza a fi scoase sub forma fizica.
Rolul unui DTP-ist este acela de a edita aceste texte si/sau imagini in asa fel incat ele sa poate fi realizate sub forma fizica in lumea reala. Un exemplu ar fi acela ca unele culori usor de obtinut pe un computer se pot realiza mai greu in lumea reala.
Dupa editarea textelor si/sau a pozelor pe calculator (cu ajutorul unor programe software specializate), acestea sunt tiparite la imprimante de inalta rezolutie, urmand ca multiplicarea (daca este cazul) sa se faca in tipografii.
Secretul unui print de calitate
Secretul unui print de calitate nu consta doar in aparatele performante ale tipografiei, ci si in relatia dintre tipografie si designer. In momentul in care pregatesti un fisier pentru tipar trebuie sa gasesti o balanta intre creativitate si regulile impuse de cei de la tipografie. Daca reusesti sa faci acest lucru, in final, vei avea un print de calitate. Exista o serie de greseli ce trebuie evitate in momentul in care pregatesti un fisier pentru tipar.
1. Una dintre cele mai frecvente astfel de erori se refera la marginile de taiere. Printre primele lucruri pe care trebuie sa le faci, atunci cand incepi conceperea unui print, este stabilirea marginilor de taiere impuse de tipografie, tocmai pentru a evita trunchierea imaginilor sau modificarea fisierului. Fie ca vorbim de carti de vizita, de mape de prezentare, de flyere sau de orice alt material tipografic trebuie sa utilizam marginile de taiere.
2. O alta problema intalnita este calitatea redusa a imaginilor trimise spre tipar. Pentru un print de calitate avem nevoie de imagini de calitate. In caz contrar, asteptarile nu pot fi satisfacute. In acest sens, recomandam ca imaginile trimise spre printare sa aiba minimum 300dpi.
3. Neconvertirea fisierelor in CMYK reprezinta cea de-a treia greseala ce trebuie evitata. Chiar daca ne-am obisnuit cu ecranul calculatorului, care ne transmite imaginile in RGB (Red, Green si Blue), in momentul in care tiparim un fisier acesta trebuie sa fie convertit in CMYK. Din acest motiv, recomandam sa lucrati chiar de la inceput in acest model de culoare.
4. Converteste fonturile utilizate este ultima recomandare pe care o facem in acest articol. Daca cumperi sau gasesti free un anumit font, pe care vrei sa-l folosesti, nu uita, ca la final, sa realizezi conversia acestuia. De ce trebuie sa faci acest lucru? Fiindca exista posibilitatea ca tipografia sa nu aiba fontul utilizat de tine. Pentru a evita acest lucru, converteste toate fonturile inainte de a trimite fisierul spre tipar.
Sper ca aceste reguli sa fie utile si respectarea lor sa faciliteze obtinerea unui print de calitate.
1. Una dintre cele mai frecvente astfel de erori se refera la marginile de taiere. Printre primele lucruri pe care trebuie sa le faci, atunci cand incepi conceperea unui print, este stabilirea marginilor de taiere impuse de tipografie, tocmai pentru a evita trunchierea imaginilor sau modificarea fisierului. Fie ca vorbim de carti de vizita, de mape de prezentare, de flyere sau de orice alt material tipografic trebuie sa utilizam marginile de taiere.
2. O alta problema intalnita este calitatea redusa a imaginilor trimise spre tipar. Pentru un print de calitate avem nevoie de imagini de calitate. In caz contrar, asteptarile nu pot fi satisfacute. In acest sens, recomandam ca imaginile trimise spre printare sa aiba minimum 300dpi.
3. Neconvertirea fisierelor in CMYK reprezinta cea de-a treia greseala ce trebuie evitata. Chiar daca ne-am obisnuit cu ecranul calculatorului, care ne transmite imaginile in RGB (Red, Green si Blue), in momentul in care tiparim un fisier acesta trebuie sa fie convertit in CMYK. Din acest motiv, recomandam sa lucrati chiar de la inceput in acest model de culoare.
4. Converteste fonturile utilizate este ultima recomandare pe care o facem in acest articol. Daca cumperi sau gasesti free un anumit font, pe care vrei sa-l folosesti, nu uita, ca la final, sa realizezi conversia acestuia. De ce trebuie sa faci acest lucru? Fiindca exista posibilitatea ca tipografia sa nu aiba fontul utilizat de tine. Pentru a evita acest lucru, converteste toate fonturile inainte de a trimite fisierul spre tipar.
Sper ca aceste reguli sa fie utile si respectarea lor sa faciliteze obtinerea unui print de calitate.
Graphic design vs. DTP
Graphic Design vs. Desktop Publishing (DTP). Există vreo diferenţă între ele sau sunt unul şi acelaşi lucru? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: sunt diferite. Cu toate acestea, de multe ori cele două sintagme sunt folosite ca fiind echivalente. Am scris acest articol pentru a ajuta la eliminarea confuziei.
Graphic Design. Designul grafic este o activitate creativă, prin care sunt obţinute elemente grafice precum sigle, ilustraţii, concepte grafice şi layout-uri. Graphic designer-ul este cel care combină fonturi, forme, elemente grafice, culori, imagini pentru a obţine un concept grafic unic prin care să comunice un mesaj din punct de vedere vizual. Deoarece graphic designer-ul trebuie să obţină de fiecare dată un concept nou şi adecvat proiectului, sarcina sa este una creativă, care îi solicită imaginaţia. Conceptele grafice produse de designer-ul grafic (graphic designer) se pot materializa în tipărituri (broşuri, reviste, flyere, pliante, postere etc.) sau în proiecte electronice (site-uri web, prezentări multimedia, oferte electronice, newlettere electronice etc.)
Desktop Publishing. DTP-ul este o activitate mai degrabă mecanică. DTP-ul se ocupă cu realizarea efectivă a machetelor bazate pe conceptele grafice imaginate de designerii grafici şi pregătirea acestora pentru tipar. Sarcina DTP-istului este aceea de a realiza o machetă care să corespundă din punct de vedere tehnic şi să fie adecvată procesului de producţie prin care va fi finalizată lucrarea (de exemplu tipar offset sau print digital). Bunăoară DTP-istul va verifica dacă toate culorile din documentul pe care urmează să îl trimită în producţie sunt de tip CMYK, sau Pantone Matching System sau orice alt tip de culori sunt necesare pentru acel tip de lucrare. Uneori designerul grafic realizează macheta lucrării, iar DTP-istul o pregăteşte doar pentru tipar. Alteori graphic designer-ul realizează o schiţă, de exemplu folosind “Lorem ipsum dolor sit amet…” în locul unde va veni textul final. Sunt şi situaţii, întâlnite de exemplu în cazul revistelor sau al cataloagelor cu apariţie periodică, când graphic designer-ul realizează o machetă generică, iar DTP-istul realizează ulterior de fiecare dată publicaţia astfel încât să fie în acord cu macheta generică, pentru a asigura unitatea grafică a tuturor numerelor. Se mai poate întâmpla ca graphic designer-ul să conceapă doar o serie de indicaţii de ordin general pe care să le aibă în vedere DTP-istul în realizarea machetelor (aşa cum se întâmplă atunci când creează standardele dintr-un manual de identitate vizuală). Aşadar munca DTP-istului poate implica şi oarece creativitate (combinarea elementelor generice specificate de designerul grafic), dar de cele mai multe ori presupune o simplă acţiune mecanică.
Spre deosebire de graphic designer, DTP-istul trebuie să fie un bun cunoscător al programelor de calculator dedicate. Graphic designer-ul poate realiza concepte grafice fără să fie nevoit să atingă măcar o dată mouse-ul (sau tableta grafică), le poate ilustra prin metode tradiţionale (cu creionul pe hârtie). Principala unealtă a designerului grafic este imaginaţia sa. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul DTP-istului. Pentru acesta principala unealtă o reprezintă programele de calculator în care trebuie să realizeze machetele care vor pleca în tipar.
Graphic designul numără printre sarcinile sale şi producerea de concepte grafice pentru site-uri web. Ulterior aceste concepte grafice sunt transformate în cod (HTML, CSS, JavaScript, PHP etc.) de către programatorul web. Diferenţa între graphic designer şi programator web este aceeaşi cu diferenţa dintre graphic designer şi DTP-ist. În ambele cazul designerul grafic realizează conceptul grafic pe care îl va executa într-un caz programatorul web, iar în celălalt DTP-istul. Aşa cum noţiunea de graphic designer se aplică generic atât designerului grafic însuşi, cât şi DTP-istului, în mod similar noţiunea de web designer este folosită generic pentru a desemna atât designerul grafic cât şi executantul unui proiect web.
Graphic Design. Designul grafic este o activitate creativă, prin care sunt obţinute elemente grafice precum sigle, ilustraţii, concepte grafice şi layout-uri. Graphic designer-ul este cel care combină fonturi, forme, elemente grafice, culori, imagini pentru a obţine un concept grafic unic prin care să comunice un mesaj din punct de vedere vizual. Deoarece graphic designer-ul trebuie să obţină de fiecare dată un concept nou şi adecvat proiectului, sarcina sa este una creativă, care îi solicită imaginaţia. Conceptele grafice produse de designer-ul grafic (graphic designer) se pot materializa în tipărituri (broşuri, reviste, flyere, pliante, postere etc.) sau în proiecte electronice (site-uri web, prezentări multimedia, oferte electronice, newlettere electronice etc.)
Desktop Publishing. DTP-ul este o activitate mai degrabă mecanică. DTP-ul se ocupă cu realizarea efectivă a machetelor bazate pe conceptele grafice imaginate de designerii grafici şi pregătirea acestora pentru tipar. Sarcina DTP-istului este aceea de a realiza o machetă care să corespundă din punct de vedere tehnic şi să fie adecvată procesului de producţie prin care va fi finalizată lucrarea (de exemplu tipar offset sau print digital). Bunăoară DTP-istul va verifica dacă toate culorile din documentul pe care urmează să îl trimită în producţie sunt de tip CMYK, sau Pantone Matching System sau orice alt tip de culori sunt necesare pentru acel tip de lucrare. Uneori designerul grafic realizează macheta lucrării, iar DTP-istul o pregăteşte doar pentru tipar. Alteori graphic designer-ul realizează o schiţă, de exemplu folosind “Lorem ipsum dolor sit amet…” în locul unde va veni textul final. Sunt şi situaţii, întâlnite de exemplu în cazul revistelor sau al cataloagelor cu apariţie periodică, când graphic designer-ul realizează o machetă generică, iar DTP-istul realizează ulterior de fiecare dată publicaţia astfel încât să fie în acord cu macheta generică, pentru a asigura unitatea grafică a tuturor numerelor. Se mai poate întâmpla ca graphic designer-ul să conceapă doar o serie de indicaţii de ordin general pe care să le aibă în vedere DTP-istul în realizarea machetelor (aşa cum se întâmplă atunci când creează standardele dintr-un manual de identitate vizuală). Aşadar munca DTP-istului poate implica şi oarece creativitate (combinarea elementelor generice specificate de designerul grafic), dar de cele mai multe ori presupune o simplă acţiune mecanică.
Spre deosebire de graphic designer, DTP-istul trebuie să fie un bun cunoscător al programelor de calculator dedicate. Graphic designer-ul poate realiza concepte grafice fără să fie nevoit să atingă măcar o dată mouse-ul (sau tableta grafică), le poate ilustra prin metode tradiţionale (cu creionul pe hârtie). Principala unealtă a designerului grafic este imaginaţia sa. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul DTP-istului. Pentru acesta principala unealtă o reprezintă programele de calculator în care trebuie să realizeze machetele care vor pleca în tipar.
Graphic designul numără printre sarcinile sale şi producerea de concepte grafice pentru site-uri web. Ulterior aceste concepte grafice sunt transformate în cod (HTML, CSS, JavaScript, PHP etc.) de către programatorul web. Diferenţa între graphic designer şi programator web este aceeaşi cu diferenţa dintre graphic designer şi DTP-ist. În ambele cazul designerul grafic realizează conceptul grafic pe care îl va executa într-un caz programatorul web, iar în celălalt DTP-istul. Aşa cum noţiunea de graphic designer se aplică generic atât designerului grafic însuşi, cât şi DTP-istului, în mod similar noţiunea de web designer este folosită generic pentru a desemna atât designerul grafic cât şi executantul unui proiect web.
Productivitate sporită, tehnologii performante de management al culorii şi de finisare, cu presele de producţie Xerox 770/700i
erox lansează Xerox 770 şi 700i, două echipamente color digitale de producţie, dotate cu o tehnologie avansată de management al culorii şi opţiuni multiple de finisare, capabile să tipărească pe o gamă largă de suporturi de imprimare.
Xerox 700i şi 770 permit realizarea unor lucrări complexe, la o calitate superioară a imaginilor, pe diverse suporturi media - broşuri legate şi decupate, cataloage, documente perforate, manuale decupate şi pliate, broşuri pliate în trei, carţi poştale imprimate cu date variabile şi produse foto speciale.
Flexibile şi compacte, presele au o rezoluţie de 600 x 600 dpi pentru scanare şi copiere, respectiv 2400 x 2400 dpi, pentru imprimare. Ele permit obţinerea culorilor dorite în mod uşor şi rapid, la o viteză de printare de până la 70 de pagini pe minut (viteza este constantă pentru Xerox 770, indiferent de grosimea hârtiei folosite).
Piesa de rezisten¬ţă a echipamentului Xerox 770 este S4uita Automated Colour Quality (ACQS), un set de instrumente care gestionează operaţiunile de management al culorii, cu o implicare minimă din partea operatorului, ceea ce permite realizarea unor aplicaţii complexe. ACQS cu spectrofotometru încorporat contribuie la creşterea productivităţii şi a calităţii imaginilor. Datorită automatizării integrate a proceselor, se asigură acurateţea şi repetabilitatea culorilor lucrare după lucrare, indiferent de operator sau echipament, rapid şi uşor.
Echipamentele au la bază tehnologia tonerului Xerox EA (Emulsion Aggregation) cu punct de topire scăzut, care nu necesită ulei de cuptor, ceea ce permite obţinerea unor aplicaţii cu finisaj similar celui offset. Dezvoltate chimic, particulele foarte fine şi uniforme produc un nivel superior de calitate şi totodată tranziţ¬ii aproape insesizabile.
„Cele două echipamente digitale îmbină perfect calităţile tiparului offset cu ale celui digital, adăugând valoare oricărui produs realizat şi, bineînţeles, fiecărui business", afirmă Răzvan Corcodel, PSG Product Manager Xerox România. „Presele sunt extrem de flexibile şi eficiente, oferă o viteză de imprimare optimă, indiferent de greutatea materialelor folosite, realizând produse complexe, la o calitate extraordinară, prin redarea unitară a culorilor. Poziţionarea strategică a Suitei Automated Colour Quality pe traseul hârtiei permite desfăşurarea liberă a unor procese automatizate precum calibrarea culorilor şi generarea profilurilor, precum şi accelerarea fluxurilor de lucru şi intensificarea productivităţii."
Avantajele preselor digitale Xerox 700i şi 770:
• Opţiuni avansate de finisare - creează rapid şi uşor aplicaţii precum cărţi, cataloage, rapoarte, prezentări şi diferite produse foto. De asemenea, ele permit crearea broşurilor şi a pliantelor pe hârtie cretată sau necretată, cu ajutorul funcţiilor de stivuire, capsare şi perforare.
• Standarde color în industrie - echipamentele oferă o calitate superioară a culorilor prin certificarea Fogra VPS şi licenţ¬a PANTONE pentru reproducerea culorilor „spot", cu sistemul PANTONE, PANTONE Goe şi PANTONE PLUS. De asemenea, utilizează tehnologia Adobe PDF Print Engine 2.
• Opţiunile server-ului - răspund operaţiunilor specifice de imprimare; Xerox 770 include serverul de imprimare Xerox FreeFlow şi EX, dezvoltat pe baza tehnologiei EFI Fiery. Pe lângă aceste servere, presa 700i include şi serverul de imprimare Xerox CX, dezvoltat pe baza tehnologiei Creo.
• Suporturi de imprimare - echipamentele tipăresc pe diferite suporturi de hârtie, cu o grosime de până la 300 g/m2.
• Scanare şi copiere - creşte flexibilitatea cu ajutorul funcţiilor de copiere şi scanare automate duplex, la o rezoluţie de 600x600 dpi, oferind numeroase opţiuni de scanare, precum scanarea imaginilor în format de fişier PDF, acceptând hârtie cu dimensiuni de până la A3
Xerox 700i şi 770 permit realizarea unor lucrări complexe, la o calitate superioară a imaginilor, pe diverse suporturi media - broşuri legate şi decupate, cataloage, documente perforate, manuale decupate şi pliate, broşuri pliate în trei, carţi poştale imprimate cu date variabile şi produse foto speciale.
Flexibile şi compacte, presele au o rezoluţie de 600 x 600 dpi pentru scanare şi copiere, respectiv 2400 x 2400 dpi, pentru imprimare. Ele permit obţinerea culorilor dorite în mod uşor şi rapid, la o viteză de printare de până la 70 de pagini pe minut (viteza este constantă pentru Xerox 770, indiferent de grosimea hârtiei folosite).
Piesa de rezisten¬ţă a echipamentului Xerox 770 este S4uita Automated Colour Quality (ACQS), un set de instrumente care gestionează operaţiunile de management al culorii, cu o implicare minimă din partea operatorului, ceea ce permite realizarea unor aplicaţii complexe. ACQS cu spectrofotometru încorporat contribuie la creşterea productivităţii şi a calităţii imaginilor. Datorită automatizării integrate a proceselor, se asigură acurateţea şi repetabilitatea culorilor lucrare după lucrare, indiferent de operator sau echipament, rapid şi uşor.
Echipamentele au la bază tehnologia tonerului Xerox EA (Emulsion Aggregation) cu punct de topire scăzut, care nu necesită ulei de cuptor, ceea ce permite obţinerea unor aplicaţii cu finisaj similar celui offset. Dezvoltate chimic, particulele foarte fine şi uniforme produc un nivel superior de calitate şi totodată tranziţ¬ii aproape insesizabile.
„Cele două echipamente digitale îmbină perfect calităţile tiparului offset cu ale celui digital, adăugând valoare oricărui produs realizat şi, bineînţeles, fiecărui business", afirmă Răzvan Corcodel, PSG Product Manager Xerox România. „Presele sunt extrem de flexibile şi eficiente, oferă o viteză de imprimare optimă, indiferent de greutatea materialelor folosite, realizând produse complexe, la o calitate extraordinară, prin redarea unitară a culorilor. Poziţionarea strategică a Suitei Automated Colour Quality pe traseul hârtiei permite desfăşurarea liberă a unor procese automatizate precum calibrarea culorilor şi generarea profilurilor, precum şi accelerarea fluxurilor de lucru şi intensificarea productivităţii."
Avantajele preselor digitale Xerox 700i şi 770:
• Opţiuni avansate de finisare - creează rapid şi uşor aplicaţii precum cărţi, cataloage, rapoarte, prezentări şi diferite produse foto. De asemenea, ele permit crearea broşurilor şi a pliantelor pe hârtie cretată sau necretată, cu ajutorul funcţiilor de stivuire, capsare şi perforare.
• Standarde color în industrie - echipamentele oferă o calitate superioară a culorilor prin certificarea Fogra VPS şi licenţ¬a PANTONE pentru reproducerea culorilor „spot", cu sistemul PANTONE, PANTONE Goe şi PANTONE PLUS. De asemenea, utilizează tehnologia Adobe PDF Print Engine 2.
• Opţiunile server-ului - răspund operaţiunilor specifice de imprimare; Xerox 770 include serverul de imprimare Xerox FreeFlow şi EX, dezvoltat pe baza tehnologiei EFI Fiery. Pe lângă aceste servere, presa 700i include şi serverul de imprimare Xerox CX, dezvoltat pe baza tehnologiei Creo.
• Suporturi de imprimare - echipamentele tipăresc pe diferite suporturi de hârtie, cu o grosime de până la 300 g/m2.
• Scanare şi copiere - creşte flexibilitatea cu ajutorul funcţiilor de copiere şi scanare automate duplex, la o rezoluţie de 600x600 dpi, oferind numeroase opţiuni de scanare, precum scanarea imaginilor în format de fişier PDF, acceptând hârtie cu dimensiuni de până la A3
Neomanager 7
Neomanager 7 este un sistem integrat pentru gestiunea afacerilor. Alegând foarte bine setul de caracteristici oferite şi asigurând un nivel ridicat de performanţă în utilizare, Neomanager 7 se adresează unei categorii largi de potenţiali clienţi. Acest sistem se adresează tuturor IMM-urilor de pe piata româneasca ce au obiectul de activitate în zona comercial, servicii şi producţie, care urmăresc o strategie coerentă de dezvoltare şi se află în căutarea celui mai bun produs din perspectiva raportului preţ/beneficii.
Rolul sistemului Neomanager 7 este acela de a creşte eficienţa în activitatea companiei şi de a ajuta la creşterea profitabilităţii acesteia, furnizând informaţii – în timp real – utilizatorilor aplicaţiei, de natură să-i ajute în luarea deciziilor sau în creşterea vitezei de lucru.
Sistemul integrat Neomanager 7 este dezvoltat în tehnologie de ultimă oră, care aduce cu sine multiple beneficii, cum ar fi: gestionarea unui volum mare de date şi obţinerea de rapoarte pe baza acestora;
accesul şi operarea simultană de către utilizatori, fără apariţia blocărilor, ceea ce asigură integritatea datelor şi a tranzacţiilor;
securitatea datelor şi protejarea sistemului la acces neautorizat;
protejarea datelor în timp, prin proceduri automatizate de salvare şi restaurare.
Rolul sistemului Neomanager 7 este acela de a creşte eficienţa în activitatea companiei şi de a ajuta la creşterea profitabilităţii acesteia, furnizând informaţii – în timp real – utilizatorilor aplicaţiei, de natură să-i ajute în luarea deciziilor sau în creşterea vitezei de lucru.
Sistemul integrat Neomanager 7 este dezvoltat în tehnologie de ultimă oră, care aduce cu sine multiple beneficii, cum ar fi: gestionarea unui volum mare de date şi obţinerea de rapoarte pe baza acestora;
accesul şi operarea simultană de către utilizatori, fără apariţia blocărilor, ceea ce asigură integritatea datelor şi a tranzacţiilor;
securitatea datelor şi protejarea sistemului la acces neautorizat;
protejarea datelor în timp, prin proceduri automatizate de salvare şi restaurare.
joi, 5 aprilie 2012
Servicii oferite
Fotografii :
* Fashion
* Comerciale
* Arhitectura
* Nunta
* Botez
* Majorat
* Petrecere aniversara
* Petreceri private
* Lansare / Inaugurare
* Petrecere de absolvire
Publicitate :
* Carti de vizita
* Afise / Flyere
* Panouri de exterior / interior
* Imprimare textile
* Proiectare grafica publicitara
* Calendare personalizate
Alte servicii :
* Albume digitale
* Reconditionare fotografii
* Print fotografii ( 9/13cm , 10/15cm , 13/18 cm / 20/30 cm )
* Fotografii tipizate ( comanda minima 100 buc - 3,00 lei / buc )
* Rezervari - plic pentru masa ( comanda minima 100 buc - 1,50 lei / buc )
* Cataloage de prezentare
* Copertari plus , vanol , legari cu arc
* Etichete / afise adezive
* Print & cut folii autocolante
* Proiectare , tehnoredactare reviste , cataloage , carti
* Simboluri comerciale ( print simplu / print placat )
* Fashion
* Comerciale
* Arhitectura
* Nunta
* Botez
* Majorat
* Petrecere aniversara
* Petreceri private
* Lansare / Inaugurare
* Petrecere de absolvire
Publicitate :
* Carti de vizita
* Afise / Flyere
* Panouri de exterior / interior
* Imprimare textile
* Proiectare grafica publicitara
* Calendare personalizate
Alte servicii :
* Albume digitale
* Reconditionare fotografii
* Print fotografii ( 9/13cm , 10/15cm , 13/18 cm / 20/30 cm )
* Fotografii tipizate ( comanda minima 100 buc - 3,00 lei / buc )
* Rezervari - plic pentru masa ( comanda minima 100 buc - 1,50 lei / buc )
* Cataloage de prezentare
* Copertari plus , vanol , legari cu arc
* Etichete / afise adezive
* Print & cut folii autocolante
* Proiectare , tehnoredactare reviste , cataloage , carti
* Simboluri comerciale ( print simplu / print placat )
Folosirea flash-ului ca lumina de umplere
Flashul ne da posibilitatea ca pe linga iluminarea in conditii de lumina slaba, sa il folosim ca o lumina suplimentara in timpul zilei. De multe ori avem ocazia sa fotografiem subiecte in contrejour [contra lumina, cu soarele in spate], si in majoritatea cazurilor subiectele apar pe film prea intunecate ca sa putem obtine detalii in subiect.
O metoda folosita deobicei pentru a “lumina” subiectul in aceste cazuri, este supraexpunerea, sau expunerea pentru portiunile din umbra, ceea ce inevitabil duce la o supraexpunere in fundal, unde lumina este cu cel putin 1-2 trepte de expunere mai mare. Flashul poate sa elimine aceasta supraexpunere, rezultand o imagine balansata atit in fundal cat si in subiect.
Principiul de baza care trebuie inteles este ca expunerea cu flash pentru compensare este de fapt o dubla expunere simultana. O expunere este corecta pentru lumina ambienta, a doua expunere fiind data de lumina flashului. Daca expunerea pentru ambient este data de relatia viteza de obturare + diafragma, expunerea data de flash este controlata de puterea flashului, durata luminii data de flash, daca este cu autoexpunere ori manual, si in final de distanta fata de subiect ori de deschiderea de diafragma folosita. Viteza de obturare nu are influenta asupra acestui mod de iluminare, atita timp cit este cea indicata pentru sincronizarea cu flashul.
Atentie trebuie acordata mai ales in natura, deoarece puterea declarata a flashului este mult mai mica decit intr-un studio ori un spatiu inchis. Numerele directoare [puterea] ale flashului sunt mai mult indicatoare specifice date de fabricanti, si nu exista o standardizare in acest sens. Pe linga acest aspect, majoritatea flashurilor destinate amatorilor sunt supralicitate la capitolul putere, in mod obisnuit, numarul ghid asociat fiind cu cel putin 1/2-1 trepte de expunere supraapreciat. In spatiu deschis, neexistind obiecte care sa reflecte lumina flashului inspre subiect, puterea acestuia trebuie mai departe reconsiderata negativ. O formula matematica nu exista, si de aceea fiecare utilizator trebuie sa testeze flashul din dotare in aceste conditii. Multe dintre aparatele moderne si flashurile avansate au posibilitati de calcul automat a luminii de umplere data de flash, dar pentru a avea control deplin asupra imaginii finale, o combinatie de flash TTL [masurare a luminii data de flash direct de pe suprafata filmului] si un aparat cu masurare interioara, vor da imagini optime.
Iata un exemplu numeric de folosire a luminii de umplere cu flash [expunere manuala]:
1. determina expunerea pentru lumina ambienta: presupunem ca ne gasim in aer liber, soare, peisaj, cu un subiect asezat cu spatele la soare. Lumina ambienta de da o expunere corecta de 1/250 la F16.
2. determina cata lumina este necesara pentru a obtine un balans de iluminare intre fata subiectului si fundal: o lumina prea puternica de flash va da o supraexpunere a subiectului fata de fundal si o imagine artificiala; o lumina prea slaba de umplere, nu va fi suficienta pentru a obtine
detalii in figura.
3. viteza de declansare a obturatorului trebuie sa fie egala sau mai mica decit cea de sincronizare a flashului [in acest caz X=1/250, ori X=1/60,].
4. calculul pentru lumina de flash: presupunand ca subiectul se afla la o distanta de 2m, folosind nr. ghid al flashului [NG=32 de ex.] si diafragma necesara pentru fundal [F16], rezulta ca distanta de 2m este optima pentru o iluminare corecta a subiectului cu lumina de flash. Dar, nu uitati de
faptul ca NG este mai mic in spatiu liber! Aici, cum spuneam mai sus, nu exista o formula de calcul, dar se poate pleca in testari de la o compensare de +1, +2 diafragme.
5. compensind aceasta scadere de randament a luminii de flash, rezulta ca diafragma necesara pentru a obtine o expunere normala pe subiect creste la F8-F11. Daca nu dorim sa supraexpunem fundalul, va trebui sa corectam corespunzator viteza de obturare, in acest caz la 1/1000. Dar in acest caz, flashul nu se va mai sincroniza corect cu aparatul! Ce facem???
6. o solutie ar fi sa montam flashul mai aproape de subiect pentru a mentine expunerea corecta pentru fundal si viteza de sincronizare pentru flash, ceea ce presupune un mod de conectie la aparat pentru sincronizare. Greu de realizat in natura si fara dispozitive ori cablu suplimentar si
probabil un suport separat pentru flash.
7. solutia cea mai simpla este insa sa nu facem modificari de acest gen: o lumina de flash corecta pe subiect, la randamentul maxim posibil, va rezulta intr-o imagine totusi artificiala, lumina de flash fiind prea evidenta in spatiul ambient. De obicei se prefera ca subiectul sa fie subexpus cu
1/2-1 trepte de expunere fata de fundal, deci pentru ca fundalul si lumina de flash sa fie balansate, ajustam expunerea la 1/250 si F11. Aceasta combinatie va rezulta intr-o subexpunere de <1 diafragma pentru lumina de flash, si o supraexpunere de 1 diafragma pentru fundal, ceea ce se poate mari pe hirtie fara a da mari probleme. Daca se doreste o expunere mai exacta, se poate jongla cuplul viteza – diafragma ori distanta flash – subiect.
In final, aceasta tehnica de expunere va da imagini mult mai detaliate in umbre decat s-ar putea obtine folosind supraexpunerea ori diversele automatisme de expunere. Cu putina experimentare, fiecare poate sa o foloseasca odata stiind randamentul flashului din dotare in spatiu deschis.
O metoda folosita deobicei pentru a “lumina” subiectul in aceste cazuri, este supraexpunerea, sau expunerea pentru portiunile din umbra, ceea ce inevitabil duce la o supraexpunere in fundal, unde lumina este cu cel putin 1-2 trepte de expunere mai mare. Flashul poate sa elimine aceasta supraexpunere, rezultand o imagine balansata atit in fundal cat si in subiect.
Principiul de baza care trebuie inteles este ca expunerea cu flash pentru compensare este de fapt o dubla expunere simultana. O expunere este corecta pentru lumina ambienta, a doua expunere fiind data de lumina flashului. Daca expunerea pentru ambient este data de relatia viteza de obturare + diafragma, expunerea data de flash este controlata de puterea flashului, durata luminii data de flash, daca este cu autoexpunere ori manual, si in final de distanta fata de subiect ori de deschiderea de diafragma folosita. Viteza de obturare nu are influenta asupra acestui mod de iluminare, atita timp cit este cea indicata pentru sincronizarea cu flashul.
Atentie trebuie acordata mai ales in natura, deoarece puterea declarata a flashului este mult mai mica decit intr-un studio ori un spatiu inchis. Numerele directoare [puterea] ale flashului sunt mai mult indicatoare specifice date de fabricanti, si nu exista o standardizare in acest sens. Pe linga acest aspect, majoritatea flashurilor destinate amatorilor sunt supralicitate la capitolul putere, in mod obisnuit, numarul ghid asociat fiind cu cel putin 1/2-1 trepte de expunere supraapreciat. In spatiu deschis, neexistind obiecte care sa reflecte lumina flashului inspre subiect, puterea acestuia trebuie mai departe reconsiderata negativ. O formula matematica nu exista, si de aceea fiecare utilizator trebuie sa testeze flashul din dotare in aceste conditii. Multe dintre aparatele moderne si flashurile avansate au posibilitati de calcul automat a luminii de umplere data de flash, dar pentru a avea control deplin asupra imaginii finale, o combinatie de flash TTL [masurare a luminii data de flash direct de pe suprafata filmului] si un aparat cu masurare interioara, vor da imagini optime.
Iata un exemplu numeric de folosire a luminii de umplere cu flash [expunere manuala]:
1. determina expunerea pentru lumina ambienta: presupunem ca ne gasim in aer liber, soare, peisaj, cu un subiect asezat cu spatele la soare. Lumina ambienta de da o expunere corecta de 1/250 la F16.
2. determina cata lumina este necesara pentru a obtine un balans de iluminare intre fata subiectului si fundal: o lumina prea puternica de flash va da o supraexpunere a subiectului fata de fundal si o imagine artificiala; o lumina prea slaba de umplere, nu va fi suficienta pentru a obtine
detalii in figura.
3. viteza de declansare a obturatorului trebuie sa fie egala sau mai mica decit cea de sincronizare a flashului [in acest caz X=1/250, ori X=1/60,].
4. calculul pentru lumina de flash: presupunand ca subiectul se afla la o distanta de 2m, folosind nr. ghid al flashului [NG=32 de ex.] si diafragma necesara pentru fundal [F16], rezulta ca distanta de 2m este optima pentru o iluminare corecta a subiectului cu lumina de flash. Dar, nu uitati de
faptul ca NG este mai mic in spatiu liber! Aici, cum spuneam mai sus, nu exista o formula de calcul, dar se poate pleca in testari de la o compensare de +1, +2 diafragme.
5. compensind aceasta scadere de randament a luminii de flash, rezulta ca diafragma necesara pentru a obtine o expunere normala pe subiect creste la F8-F11. Daca nu dorim sa supraexpunem fundalul, va trebui sa corectam corespunzator viteza de obturare, in acest caz la 1/1000. Dar in acest caz, flashul nu se va mai sincroniza corect cu aparatul! Ce facem???
6. o solutie ar fi sa montam flashul mai aproape de subiect pentru a mentine expunerea corecta pentru fundal si viteza de sincronizare pentru flash, ceea ce presupune un mod de conectie la aparat pentru sincronizare. Greu de realizat in natura si fara dispozitive ori cablu suplimentar si
probabil un suport separat pentru flash.
7. solutia cea mai simpla este insa sa nu facem modificari de acest gen: o lumina de flash corecta pe subiect, la randamentul maxim posibil, va rezulta intr-o imagine totusi artificiala, lumina de flash fiind prea evidenta in spatiul ambient. De obicei se prefera ca subiectul sa fie subexpus cu
1/2-1 trepte de expunere fata de fundal, deci pentru ca fundalul si lumina de flash sa fie balansate, ajustam expunerea la 1/250 si F11. Aceasta combinatie va rezulta intr-o subexpunere de <1 diafragma pentru lumina de flash, si o supraexpunere de 1 diafragma pentru fundal, ceea ce se poate mari pe hirtie fara a da mari probleme. Daca se doreste o expunere mai exacta, se poate jongla cuplul viteza – diafragma ori distanta flash – subiect.
In final, aceasta tehnica de expunere va da imagini mult mai detaliate in umbre decat s-ar putea obtine folosind supraexpunerea ori diversele automatisme de expunere. Cu putina experimentare, fiecare poate sa o foloseasca odata stiind randamentul flashului din dotare in spatiu deschis.
luni, 2 aprilie 2012
Oferta portofolii fashion outdoor
Pachetul 1 - 180 Lei
* 200 fotografii in format digital
* 50 fotografii 13 / 18 cm
* Procesare digitala
* Clip video pentru prezentare fotografii
* Cd-Dvd + carcasa personalizata
Pachetul 2 - 300 Lei
* 400 fotografii in format digital
* 100 fotografii 13 / 18 cm
* Album foto personalizat
* Procesare digitala
* Clip video pentru prezentare fotografii
* Cd-Dvd + carcasa personalizata
Pachetull 3 - 1200 Lei ( business )
* 800 fotografii in format digital
* 100 fotografii 13 / 18 cm
* Procesare digitala
* Album foto digital 20/30 coperta din piele , 30 pag.
* Cd-Dvd + carcasa personalizata
* 200 fotografii in format digital
* 50 fotografii 13 / 18 cm
* Procesare digitala
* Clip video pentru prezentare fotografii
* Cd-Dvd + carcasa personalizata
Pachetul 2 - 300 Lei
* 400 fotografii in format digital
* 100 fotografii 13 / 18 cm
* Album foto personalizat
* Procesare digitala
* Clip video pentru prezentare fotografii
* Cd-Dvd + carcasa personalizata
Pachetull 3 - 1200 Lei ( business )
* 800 fotografii in format digital
* 100 fotografii 13 / 18 cm
* Procesare digitala
* Album foto digital 20/30 coperta din piele , 30 pag.
* Cd-Dvd + carcasa personalizata
Rezervarile pentru portofoliile outdoor se fac cu minim o saptamana inaintea sedintei foto !
NOTIUNI GENERALE DE TEHNICA FOTOGRAFICA
1.Constructia aparatului de fotografiat.
Procese fotografice
LUMINOZITATEA unui obiectiv este data de gradul maxim de deschidere alDIAFRAGMEI. Deschiderea diafragmei indica marimea orificiului dinmecanismul cu diafragma din obiectiv. Cu cat este aleasa o deschidere maimare a diafragmei, cu atat mai multa lumina va cadea pe film intr-un intervalde timp dat.Distanta focala a obiectivului si diafragma vor afecta CAMPUL DEPROFUNZIME al imaginii. Profunzimea reprezinta “zona de focalizareacceptabila dintr-o fotografie”, in aceasta zona fiind clare toate obiecteleaflate la aceeasi distanta de aparatul de fotografiat, celelalte elemente dinimagine aflate in spatele sau in fata subiectului fiind clare doar intr-o anumitamasura.Astfel: obiectivele cu o distanta focala mica (unghi de cuprindere mare)-superangularele vor avea un camp de profunzime mare iar teleobiectivele uncamp de profunzime mic.Cu cat focala este mai mare cu atat zona de claritate va fi mai mica.Cu cat diafragma unui obiectiv este mai deschisa cu atat campul deprofunzime va fi mai mic.
SENSIBILITATEA
Sensibilitatea filmului sau a senzorului determina lumina necesara pentru cafotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie deo cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma(se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se marestetimpul de expunere).Sensibilitatea se masoara in diferite unitati:
TEMPERATURA DE CULOARE
Temperatura de culoare este un parametru secundar, care indica dominantade culoare provenita de la sursa de lumina. Exista surse de lumina cu luminaalba (soarele la amiaza, cu cer putin innorat, bliturile de studio). Insa existamulte surse de lumina ale caror spectru nu este uniform si care au anumitenuante in proportie mai mare sau mai mica fata de altele.Asadar, un bec cu incandescenta, va avea o lumina cu o temperatura scazutade culoare, noi percepand-o ca o lumina “calda” din cauza ca ii lipsestecomponenta spectrala de inalta frecventa (albastrul) si avand o nuantagalbuie/rosiatica. Pe cand neoanele, de exemplu, au o temperatura de culoareridicata, deoarece le lipseste componenta de culoare joasa, si au o nuantaalbastruie, noi percepand-o ca o lumina “rece”.
Compensarea acestui dezechilibru se face cu ajutorul filtrelor de culoare, saua balansului de alb la aparatele digitale. Balansul de alb nu face altceva decatsa compenseze lipsa unei componente a spectrului vizibil. Daca avem luminacalda, compensam cu un filtru albastru pentru a obtine culorile naturale, siinvers.IMPORTANT!La aparatele digitale, in modul AWB (Auto White Balance) aparatulpoate face anumite greseli. Chiar daca este lumina alba, naturala darin cadru exista subiecte portocalii sau rosii, aparatul poate interpretaacest cadru ca fiind in lumina calda, in consecinta compensand cu unfiltru albastru, imaginea iesind nenaturala. Este recomandata setareabalansului de alb inainte de tragerea cadrului. In cazul in care nu s-afacut, acest lucru poate fi corectat la post-procesare
Un aparat cu vizare directa prin obiectiv (SLR) foloseste un singur obiectivpentru a viza scena si a prelua imaginea. In momentul in care se apasa pebutonul declansatorului, oglinda reflex, care a reflectat pana atubci lumina invizor (prin pentaprisma) se va deplasa in sus, permitand imaginii sa ajunga laplanul filmului(sau sezorului in cazul ap. digital).
Procese fotografice
Perdeaua obturatorului se va deschide (cu un anumit timp) astfel incat luminava putea impresiona filmul, dupa care se va inchide la loc si oglinda va reveniin pozitia initiala. Astfel in momentul in care are loc imprimarea imaginii pefilm sau sensor nu avem imagine in vizor.
2.Obiective
Obiectivul este un sistem optic ce are in componenta diferite tipuri de lentile,concave si convexe, proiectate pentru a focaliza lumina intr-un punct comun.Caracteristicile principale ale obiectivelor sunt DISTANTA FOCALA siLUMINOZITATEA. In functie de DISTANTA FOCALA (unghiul decuprindere) avem urmatoarele tipuri de obiective:-Obiectivele normale: la aparatele de format 35mm(formatul filmului)obiectivele de 50mm sunt considerate normale. Ofera un unghi de vizare deaprox. 45 de grade – similar ochiului uman.Produc imagini cu o perspectivanaturala si nedistorsionata.-Teleobiective: distanta focala mai mare de 60 mm.-Grandangulare: distanta focala mai mica de 50 mm- unghi de cuprinderemare, inregistreaza o mai mare parte a scenei. Ajung pana la 180 degrade( obiectiv fisheye)-Transfocatoare: obiective cu distanta focala variabila (obiectiveleZOOM) .Permit lentilelor din interior sa gliseze pe un sistem care favorizeazaschimbarea distantei focale fara a schimba obiectivul. Pe langa sistemeleuzuale de obiective mai exista o multitudine de alte sisteme optice si accesoriicum ar fi sistemul MACRO. Obiectivele de tip macro au capacitatea de afocaliza la distanta mica.
Perdeaua obturatorului se va deschide (cu un anumit timp) astfel incat luminava putea impresiona filmul, dupa care se va inchide la loc si oglinda va reveniin pozitia initiala. Astfel in momentul in care are loc imprimarea imaginii pefilm sau sensor nu avem imagine in vizor.
2.Obiective
Obiectivul este un sistem optic ce are in componenta diferite tipuri de lentile,concave si convexe, proiectate pentru a focaliza lumina intr-un punct comun.Caracteristicile principale ale obiectivelor sunt DISTANTA FOCALA siLUMINOZITATEA. In functie de DISTANTA FOCALA (unghiul decuprindere) avem urmatoarele tipuri de obiective:-Obiectivele normale: la aparatele de format 35mm(formatul filmului)obiectivele de 50mm sunt considerate normale. Ofera un unghi de vizare deaprox. 45 de grade – similar ochiului uman.Produc imagini cu o perspectivanaturala si nedistorsionata.-Teleobiective: distanta focala mai mare de 60 mm.-Grandangulare: distanta focala mai mica de 50 mm- unghi de cuprinderemare, inregistreaza o mai mare parte a scenei. Ajung pana la 180 degrade( obiectiv fisheye)-Transfocatoare: obiective cu distanta focala variabila (obiectiveleZOOM) .Permit lentilelor din interior sa gliseze pe un sistem care favorizeazaschimbarea distantei focale fara a schimba obiectivul. Pe langa sistemeleuzuale de obiective mai exista o multitudine de alte sisteme optice si accesoriicum ar fi sistemul MACRO. Obiectivele de tip macro au capacitatea de afocaliza la distanta mica.
Procese fotografice
LUMINOZITATEA unui obiectiv este data de gradul maxim de deschidere alDIAFRAGMEI. Deschiderea diafragmei indica marimea orificiului dinmecanismul cu diafragma din obiectiv. Cu cat este aleasa o deschidere maimare a diafragmei, cu atat mai multa lumina va cadea pe film intr-un intervalde timp dat.
LUMINOZITATEA unui obiectiv este data de gradul maxim de deschidere alDIAFRAGMEI. Deschiderea diafragmei indica marimea orificiului dinmecanismul cu diafragma din obiectiv. Cu cat este aleasa o deschidere maimare a diafragmei, cu atat mai multa lumina va cadea pe film intr-un intervalde timp dat.
Procese fotografice
LUMINOZITATEA unui obiectiv este data de gradul maxim de deschidere alDIAFRAGMEI. Deschiderea diafragmei indica marimea orificiului dinmecanismul cu diafragma din obiectiv. Cu cat este aleasa o deschidere maimare a diafragmei, cu atat mai multa lumina va cadea pe film intr-un intervalde timp dat.Distanta focala a obiectivului si diafragma vor afecta CAMPUL DEPROFUNZIME al imaginii. Profunzimea reprezinta “zona de focalizareacceptabila dintr-o fotografie”, in aceasta zona fiind clare toate obiecteleaflate la aceeasi distanta de aparatul de fotografiat, celelalte elemente dinimagine aflate in spatele sau in fata subiectului fiind clare doar intr-o anumitamasura.Astfel: obiectivele cu o distanta focala mica (unghi de cuprindere mare)-superangularele vor avea un camp de profunzime mare iar teleobiectivele uncamp de profunzime mic.Cu cat focala este mai mare cu atat zona de claritate va fi mai mica.Cu cat diafragma unui obiectiv este mai deschisa cu atat campul deprofunzime va fi mai mic.
Film/digital…
Cand ne gandim la o fotografie, trebuie sa ne gandim la mesaj, si nu laformat. Indiferent ca e film sau digital, trebuie sa ne gandim ce vrem saspunem prin acea imagine.Pentru a fotografia, avem nevoie de un suport – film sau digital. Filmul poatefi alb/negru sau color (negativ sau reversibil). Sensorul digital poate fi si el demai multe feluri (CCD,CMOS,Foveon,SuperCCD etc…).Diferente intre film si digital:-granulatie (arata diferit pe film fata de digital; in cazul filmului granulatiadepinde de tipul de film folosit si de metoda de developare; la digital,granulatia, numita,mai exact, zgomot(noise) depinde de nivelul de iso la caresetati aparatul;-latitudine (se refera la intervalul de tonuri intre negru si alb pe care il poatereda un suport. In general filmul are latitudinea mai mare decat digitalul,permitand si o trecere subtila de la tonuri medii spre straluciri, in timp cedigitalul prezinta o trecere brusca, violenta)-rapiditate (digitalul permite un acces rapid, instant la informatie, in timp cein cazul filmului trebuie sa asteptam developarea)-stocare (filmul se deterioreaza sub influenta factorilor externi- in principaltemperatura si umiditatea, in timp ce digitalul depinde de tehnologiile destocare, avand nevoie de upgradeuri continue. In acelasi timp, deteriorareaunui mediu de stocare duce la pierderea iremediabila a informatiei…)
Cand ne gandim la o fotografie, trebuie sa ne gandim la mesaj, si nu laformat. Indiferent ca e film sau digital, trebuie sa ne gandim ce vrem saspunem prin acea imagine.Pentru a fotografia, avem nevoie de un suport – film sau digital. Filmul poatefi alb/negru sau color (negativ sau reversibil). Sensorul digital poate fi si el demai multe feluri (CCD,CMOS,Foveon,SuperCCD etc…).Diferente intre film si digital:-granulatie (arata diferit pe film fata de digital; in cazul filmului granulatiadepinde de tipul de film folosit si de metoda de developare; la digital,granulatia, numita,mai exact, zgomot(noise) depinde de nivelul de iso la caresetati aparatul;-latitudine (se refera la intervalul de tonuri intre negru si alb pe care il poatereda un suport. In general filmul are latitudinea mai mare decat digitalul,permitand si o trecere subtila de la tonuri medii spre straluciri, in timp cedigitalul prezinta o trecere brusca, violenta)-rapiditate (digitalul permite un acces rapid, instant la informatie, in timp cein cazul filmului trebuie sa asteptam developarea)-stocare (filmul se deterioreaza sub influenta factorilor externi- in principaltemperatura si umiditatea, in timp ce digitalul depinde de tehnologiile destocare, avand nevoie de upgradeuri continue. In acelasi timp, deteriorareaunui mediu de stocare duce la pierderea iremediabila a informatiei…)
SENSIBILITATEA
Sensibilitatea filmului sau a senzorului determina lumina necesara pentru cafotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie deo cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma(se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se marestetimpul de expunere).Sensibilitatea se masoara in diferite unitati:
Asadar daca in conditiile noastre presupunem ca la diafragma f/5.6exponometrul indica un timp de expunere corect de 1/125, insa noi vrem safotografiem cu o diafragma mai deschisa cu o treapta (f/4), inseamna ca vapatrunde de 2 ori mai multa lumina, in consecinta, pentru a avea aceeasiexpunere va trebui sa setam un timp mai scurt cu o treapta, adica 1/250. Dacasuntem pe ISO 400, diafragma f/8 si exponometrul ne indica un timp de 1/250,insa noi vrem sa folosim ISO 100, putem fie sa folosim un timp de expunere cu2 trepte mai lung, adica 1/60 (pentru ca sensibilitatea este mai mica cu 2trepte, si trebuie sa compensam cu de 2 ori mai multa lumina), fie folosim odiafragma cu 2 trepte mai deschisa, adica f/4.IMPORTANT!O valoare a sensibilitatii ridicata poate suna tentant pentru ca neofera un timp de expunere mai scurt, insa calitatea imaginii scade,deoarece senbilititate mare inseamna granulatie mare, in consecinta orezolutie mai mica a imaginii rezultate.
TEMPERATURA DE CULOARE
Temperatura de culoare este un parametru secundar, care indica dominantade culoare provenita de la sursa de lumina. Exista surse de lumina cu luminaalba (soarele la amiaza, cu cer putin innorat, bliturile de studio). Insa existamulte surse de lumina ale caror spectru nu este uniform si care au anumitenuante in proportie mai mare sau mai mica fata de altele.Asadar, un bec cu incandescenta, va avea o lumina cu o temperatura scazutade culoare, noi percepand-o ca o lumina “calda” din cauza ca ii lipsestecomponenta spectrala de inalta frecventa (albastrul) si avand o nuantagalbuie/rosiatica. Pe cand neoanele, de exemplu, au o temperatura de culoareridicata, deoarece le lipseste componenta de culoare joasa, si au o nuantaalbastruie, noi percepand-o ca o lumina “rece”.
Compensarea acestui dezechilibru se face cu ajutorul filtrelor de culoare, saua balansului de alb la aparatele digitale. Balansul de alb nu face altceva decatsa compenseze lipsa unei componente a spectrului vizibil. Daca avem luminacalda, compensam cu un filtru albastru pentru a obtine culorile naturale, siinvers.IMPORTANT!La aparatele digitale, in modul AWB (Auto White Balance) aparatulpoate face anumite greseli. Chiar daca este lumina alba, naturala darin cadru exista subiecte portocalii sau rosii, aparatul poate interpretaacest cadru ca fiind in lumina calda, in consecinta compensand cu unfiltru albastru, imaginea iesind nenaturala. Este recomandata setareabalansului de alb inainte de tragerea cadrului. In cazul in care nu s-afacut, acest lucru poate fi corectat la post-procesare
duminică, 1 aprilie 2012
Fotografia Portret
O fotografie-potret de inalta calitate il poate hipnotiza pe privitor, oferind o patrundere adanca nu numai in ceea ce priveste aspectul fizic, ci si emotiile si sentimentele subiectului. Asemenea fotografii vor rezista probei timpului si vor fi admirate de multe generatii.
Experienta in fotografie constituie un factor de influenta covarsitor asupra calitatii fotografiei-portret. Profesionistii inteleg cum trebuie asezata lumina, incadrat subiectul si cum se capteaza in mod adecvat atmosfera in ocazia respectiva. Desi este posibil sa nu detii acest nivel de performanta, si tu poti face fotografii de inalta calitate, daca tii cont de urmatoarele:
FOND
Probabil ca cel mai important considerent, dar totodata si cel mai putin luat in considerare, este fondul portretului. Orice fotografie care are ca centru de interes o persoana ar trebui sa utilizeze un fond subtil, care sa nu distraga atentia de la persoana. Intentia unei fotografii-portret este de a capta fata subiectului, asa ca asigura-te ca faci fotografiile astfel incat compozitia acestora sa nu implice diminuarea prevalentei acesteia.
In plus, atunci cand esti in curs de stabilire a culorilor, alege un fond care sa fie constituit in principal din culori ne-tipatoare, preferabil compacte. Din nou, principiul empiric este ca orice culoare care distrage atentia de la persoana este una importuna.
fotografii portret
LUMINA
Lumina naturala trebuie sa fie folosita pentru fotografiile-portret, deoarece este mult mai oportuna captarii tonului pielii, cat si a intregii game de culori din care se compune subiectul. Aceste aspecte subtile nu pot fi surprinse bine cu blitzul. Cel mai bun moment pentru a face poza este in timpul zilei, afara, din moment ce la aceasta ora poti valorifica lumina soarelui la maximum.
Vei dori sa gasesti o locatie in care lumina soarelui cade pe obiect dintr-o parte. Daca faci fotografia cu soarele in spatele obiectului, nu va iesi frumos. Vei obtine doar o silueta a persoanei. In mod similar, nu face fotografii cu soarele batand in fata subiectului, sau te vei trezi cu culori distorsionate si cu supra-expunere.
BLURAREA
Primele doua sugestii sunt de departe cele mai importante, insa si aceasta este destul de utila. Problema este ca poate fi destul de spinoasa pentru cei care nu sunt experti. Aceasta tehnica implica blurarea detaliilor de pe fond. Ea va face obiectul sa para separat de fond, proiectat in afara, catre tine. Pentru a indeplini acest criteriu, ai nevoie sa iti pozitionezi camera la o profunzime a campului de mica adancime.
Pentru a face acest lucru, foloseste o lentila de zoom si fa-ti poza de la o distanta relativ mica sau cu o setare latita a aperturii (manual). Poate parea dificil, insa odata ce ai prins idea, va parea simplu. Daca acest lucru este posibil, cere unui expert sa te ghideze de-a lungul procedurii atunci cand o incerci prima data.
OCHII
Dintre toate trasaturile fetei, ochii sunt cei mai importanti pentru o fotografie-portret. Acest lucru se petrece deoarece ochii sunt cea mai buna cale de a transmite emotia. Chiar si o schimbare subtila in privire va reverbera in expunerea unor sentimente si emotii diferite.
Asigura-te ca i-ai centrat astfel incat fotografia ta sa reflecte toate aceste sentimente nemaipomenite pentru privitor. Daca incerci sa comunici o anumita emotie, ai putea dori ca subiectul sa se uite direct catre tine (adica la camera), sau intr-o parte, la un alt obiect. Pentru un portret traditional, spune-i subiectului sa se uite catre camera.
Daca detii un aparat de calitate inalta, si esti suficient de rabdator pentru a experimenta cu diverse fonduri, subiecte, atmosfere si stari, in mod sigur vei capata abilitatile necesare pentru a crea fotografii-portret de inalta calitate.
Canon vs Nikon – Bătălia celor 2 mari în lumea DSLR-urilor
Canon şi Nikon sunt cei mai mari producători de camere foto de tip Digital Single Lens Reflex (DSLR) din lume, lucru parţial justificat şi de faptul că cele două companii au fost printre primele care au îmbrăţişat revoluţia digitală în defavoarea filmului clasic.
În ultima perioadă, camerele foto DSLR au început să se adreseze şi publicului larg, nu numai fotografilor profesionişti care au această meserie, lucru evidenţiat şi de faptul că ultima cameră foto DSLR high-end dedicată profesioniştilor, Nikon D3S, cu preţ de listă de 17.000 lei în România, a apărut în 2009.
Lupta pentru o cotă de piaţă cât mai bună a condus inclusiv la segmentarea DSLR-urilor pentru amatori în trei categorii distincte, entry-level (consumer), upper-entry-level şi midrange, în care ambii producătorii au lansat cel puţin câte un model nou în ultimele 12 luni.
Fără a avea pretenţia de a stabili un câştigător, Giz îţi prezintă cele mai bune modele Canon şi Nikon adresate celor trei categorii de DSLR-uri pentru amatori, o scurtă trecere prin segmentul high-end, dar şi informaţii despre modul în care se desfăşoară “conflictul” japonez pe piaţa din România.
DSLR-uri entry-level (consumer): Canon 1100D vs. Nikon D3100
Cele mai simple DSLR-uri existente pe piaţă sunt incluse în segmentul entry-level, fiind dedicate utilizatorilor începători care doresc să beneficieze de puterea unui aparat foto puternic fără să intre foarte mult de detalii de natură tehnică. De altfel, acestea sunt caracterizate de o reducere masivă a numărului de butoane şi a opţiunilor existente în meniu, fiind adresate celor care vor să utilizeze setările automate şi, eventual, să modifice doar anumite aspecte ale fotografiilor.
Lansat la finalul anului 2010, Nikon D3100 semnalează un avantaj minor din punct de vedere al dotărilor tehnice în faţa lui Canon 1100D, care a apărut în magazine în primăvara acestui an. Diferenţele sunt însă mai degrabă minore: D3100 are 14.2 MP şi poate înregistra clipuri video în format Full-HD (1920×1080 pixeli), comparativ cu cei 12.2 MP şi rezoluţia HD (1080×720 pixeli) oferite de 1100D.
În rest, oferta este în mare parte similară, inclusiv în privinţa dimensiunilor senzorului, viewfinderului, viteza de realizare a fotografiilor, a conectivităţii sau a greutăţii. Inclusiv preţurile pentru body sunt foarte apropiate, poate cu un uşor avantaj pentru Canon 1100D dacă îl achiziţionezi cu un obiectiv.
Totuşi, atenţie la lentile: dacă Canon 1100D este compatibil cu toate lentilele din gamele EF şi EF-S, Nikon D3100 poate fi utilizat numai cu lentile AF-I şi AF-S, destul de limitate ca număr.
Alte DSLR-uri care intra în această categorie: Canon 1000D şi Nikon D3000.
DSLR-uri upper-entry-level: Canon 600D vs. Nikon 5100D
A venit momentul să urcăm o treaptă şi să ajungem în segmentul upper-entry-level, dedicat utilizatorilor cu puţină experienţă care vor totuşi să guste puţin şi din plăcerile profesioniştilor sau care nu îşi pot permite financiar un produs mai bun şi mai scump.
Din păcate (sau din fericire), nici aici nu există un câştigător cert. Lansate la interval de numai o lună (600D în martie 2011, 5100D în aprilie 2011), cele două camere DSLR sunt aproape identice în privinţa specificaţiilor tehnice, cu un uşor avantaj pentru modelul Canon, care beneficiază de 18 MP în loc de 16.2 MP. În rest, ambele camere realizează 4 fotografii pe secundă, înregistrează în format Full-HD (1920×1080 pixeli), au acelaşi viewfinder, aceeaşi conectivitate şi dimensiuni pentru senzor şi cântăresc aproximativ la fel de mult. Situaţia lentilelor se repetă şi aici ca şi în cazul DSLR-urilor entry-level.
Iar dacă aceste diferenţe ţi se par mai degrabă minore, ce spui de similaritatea viewfinder-ului, înregistrării clipurilor video în format Full-HD, conectivităţii, dimensiunilor, greutăţii sau display-ului LCD (cu diferenţa că cel de pe Canon este flexibil)?
Similarităţile se opresc în special la display-ul de 3”, însă Nikon D300S nu are practic niciun avantaj major în fata concurenţei.
De fapt, există un avantaj major: preţul. Dotările tehnice mai degrabă modeste fac ca Nikon D300S să fie cu aproximativ 20% mai ieftin decât rivalul său. Interesant este însă că D7000, modelul poziţionat mai jos în segment, are acelaşi preţ, dar dotări tehnice mai bune, motiv pentru care îţi recomandăm să analizezi cu atenţie ofertele înainte de a lua o decizie finală.
În ultima perioadă, camerele foto DSLR au început să se adreseze şi publicului larg, nu numai fotografilor profesionişti care au această meserie, lucru evidenţiat şi de faptul că ultima cameră foto DSLR high-end dedicată profesioniştilor, Nikon D3S, cu preţ de listă de 17.000 lei în România, a apărut în 2009.
Lupta pentru o cotă de piaţă cât mai bună a condus inclusiv la segmentarea DSLR-urilor pentru amatori în trei categorii distincte, entry-level (consumer), upper-entry-level şi midrange, în care ambii producătorii au lansat cel puţin câte un model nou în ultimele 12 luni.
Fără a avea pretenţia de a stabili un câştigător, Giz îţi prezintă cele mai bune modele Canon şi Nikon adresate celor trei categorii de DSLR-uri pentru amatori, o scurtă trecere prin segmentul high-end, dar şi informaţii despre modul în care se desfăşoară “conflictul” japonez pe piaţa din România.
DSLR-uri entry-level (consumer): Canon 1100D vs. Nikon D3100
Cele mai simple DSLR-uri existente pe piaţă sunt incluse în segmentul entry-level, fiind dedicate utilizatorilor începători care doresc să beneficieze de puterea unui aparat foto puternic fără să intre foarte mult de detalii de natură tehnică. De altfel, acestea sunt caracterizate de o reducere masivă a numărului de butoane şi a opţiunilor existente în meniu, fiind adresate celor care vor să utilizeze setările automate şi, eventual, să modifice doar anumite aspecte ale fotografiilor.
În rest, oferta este în mare parte similară, inclusiv în privinţa dimensiunilor senzorului, viewfinderului, viteza de realizare a fotografiilor, a conectivităţii sau a greutăţii. Inclusiv preţurile pentru body sunt foarte apropiate, poate cu un uşor avantaj pentru Canon 1100D dacă îl achiziţionezi cu un obiectiv.
Alte DSLR-uri care intra în această categorie: Canon 1000D şi Nikon D3000.
DSLR-uri upper-entry-level: Canon 600D vs. Nikon 5100D
A venit momentul să urcăm o treaptă şi să ajungem în segmentul upper-entry-level, dedicat utilizatorilor cu puţină experienţă care vor totuşi să guste puţin şi din plăcerile profesioniştilor sau care nu îşi pot permite financiar un produs mai bun şi mai scump.
În acest context, unul dintre principalele argumente care înclină balanţa în favoarea lui D5100 este preţul. Modelul oferit de Nikon este cu aproximativ 5-10% mai ieftin decât rivalul său de la Canon, iar diferenţa cea mai mare, de peste 15%, se remarcă la achiziţionarea camerei împreună cu un obiectiv.
Alte DSLR-uri în această categorie: Canon 550D şi Nikon D5000.
DSLR-uri midrange: Canon 60D vs. Nikon D7000
Am ajuns şi la cele mai bune opţiuni dedicate fotografilor amatori, numiţi în unele cazuri amatori avansaţi, care sunt dispuşi să se implice activ în stabilirea amănunţită a setărilor, însă pe de altă parte nu vor un aparat cu adevărat profesionist sau nu au banii necesari pentru o astfel de achiziţie. Principala îmbunătăţire faţă de upper-entry-level este viteză mai mare de realizare a fotografiilor, cuplată cu opţiunile mai avansate pentru clipuri video.
Sunt sigur că nu eşti surprins să constaţi că şi aici ofertele niponilor, lansate pe piaţa aproape simultan în septembrie 2010, sunt aproape similare, însă diferenţele minore avantajează fiecare producător: dacă 60D are 18 MP în loc de 16.2 MP, D7000 plusează cu o viteză de 6 fotografii pe secundă în loc de 5.3 şi un autofocus în 39 de puncte în loc de 9.Alte DSLR-uri în această categorie: Canon 550D şi Nikon D5000.
DSLR-uri midrange: Canon 60D vs. Nikon D7000
Am ajuns şi la cele mai bune opţiuni dedicate fotografilor amatori, numiţi în unele cazuri amatori avansaţi, care sunt dispuşi să se implice activ în stabilirea amănunţită a setărilor, însă pe de altă parte nu vor un aparat cu adevărat profesionist sau nu au banii necesari pentru o astfel de achiziţie. Principala îmbunătăţire faţă de upper-entry-level este viteză mai mare de realizare a fotografiilor, cuplată cu opţiunile mai avansate pentru clipuri video.
Iar dacă aceste diferenţe ţi se par mai degrabă minore, ce spui de similaritatea viewfinder-ului, înregistrării clipurilor video în format Full-HD, conectivităţii, dimensiunilor, greutăţii sau display-ului LCD (cu diferenţa că cel de pe Canon este flexibil)?
Poate că preţul te va ajuta să iei o decizie: Nikon D7000 este sensibil mai ieftin decât Canon 60D, iar diferenţa de preţ în favoarea primului creşte şi mai mult dacă vrei să achiziţionezi un DSLR cu obiectiv. Un alt argument, de data aceasta subiectiv, este că D7000 este promovat de Nikon ca un produs aflat la graniţa segmentelor midrange şi prosumer, deşi asemănările cu precedentul D90 sunt destul de mari.
Alte DSLR-uri în această categorie: Canon 600D şi Nikon D90.
DSLR-uri high-end (prosumer): Canon 7D vs. Nikon D300S
În acest segment vorbim deja despre aparate DSLR dedicate profesioniştilor, care oferă numeroase oportunităţi de personalizare a setărilor. Totuşi, principalul dezavantaj este că ultimele modele Canon şi Nikon adresate acestui segment au apărut la finalul anului 2009.
După cum se poate observa din datele din tabel, Canon câştiga destul de detaşat lupta cu Nikon în acest segment: diferenţa dintre senzorul de 18 MP ai lui 7D şi cei 12.3 MP ai lui D300s este foarte mare, iar la acest lucru se adaugă şi înregistrarea video în format Full-HD, mai ales că rezoluţia HD oferită de Nikon este practic depăşită în anul 2011 când vorbim de segmentul high-end.Alte DSLR-uri în această categorie: Canon 600D şi Nikon D90.
DSLR-uri high-end (prosumer): Canon 7D vs. Nikon D300S
În acest segment vorbim deja despre aparate DSLR dedicate profesioniştilor, care oferă numeroase oportunităţi de personalizare a setărilor. Totuşi, principalul dezavantaj este că ultimele modele Canon şi Nikon adresate acestui segment au apărut la finalul anului 2009.
Similarităţile se opresc în special la display-ul de 3”, însă Nikon D300S nu are practic niciun avantaj major în fata concurenţei.
De fapt, există un avantaj major: preţul. Dotările tehnice mai degrabă modeste fac ca Nikon D300S să fie cu aproximativ 20% mai ieftin decât rivalul său. Interesant este însă că D7000, modelul poziţionat mai jos în segment, are acelaşi preţ, dar dotări tehnice mai bune, motiv pentru care îţi recomandăm să analizezi cu atenţie ofertele înainte de a lua o decizie finală.
Vânzări şi popularitate
La nivel global, segmentul DSLR-urilor este dominat cu autoritate de Canon, care deţine aproape o jumătate din piaţă. Astfel, potrivit unui raport IDC pentru anul 2010, Canon are o cotă de piaţă de 44.5%, în timp ce Nikon ocupă locul 2 în clasament cu 29.8%. Împreună, cei doi producători deţin aproape trei sferturi din piaţa globală a DSLR-urilor.
Situaţia este diametral opusă în România, o piaţă cu un aport aproape neglijabil pentru afacerile generale ale companiilor şi în care preţul este în continuare principalul factor în decizia de cumpărare.
În condiţiile în care pentru România nu există un raport oficial privind cotele de piaţă ale producătorilor de camere foto, datele sunt mai puţin oficiale şi trebuie privite parţial cu scepticism, întrucât provin direct de cei doi producători.
Skin, unicul importator şi distribuitor al produselor Nikon în România, susţine că, la nivelul anului 2010, Nikon are o cotă de piaţă de 60% pe segmentul DSLR-urilor. Între timp, oficialii Canon România au afirmat că deţin aproximativ 30% din piaţa DSLR-urilor din ţara noastră. Aceştia estimează că există câteva zeci de mii de camere DSLR vândute în România şi anticipează atingerea pragului de 100.000 de unităţi până la finalul acestui an.
Practic, Nikon are în România o cotă de piaţă dublă comparativ cu Canon, lucru justificat cel mai probabil de preţurile mai mici ale DSLR-urilor Nikon, chiar dacă Canon are un uşor avantaj la capitolul dotări tehnice.
Concluzii
Din punct de vedere al specificaţiilor tehnice, Canon şi Nikon sunt aproximativ pe picior de egalitate în segmentul DSLR-urilor, cu un uşor avantaj pentru Canon. Excepţia o reprezintă segmentul entry-level, acolo unde Nikon pare să iasă un pic în evidenţă.
În acest context, alegerea DSLR-urilui potrivit este foarte dificilă şi ţine mai mult de preţuri şi afinităţi personale. Cel mai important lucru este însă să testezi aparate de la ambii producători, întrucât structura meniului, uşurinţa de utilizare sau pur şi simplu modul în care simţi aparatul în mâna poate fi decisiv în luarea unei decizii finale
La nivel global, segmentul DSLR-urilor este dominat cu autoritate de Canon, care deţine aproape o jumătate din piaţă. Astfel, potrivit unui raport IDC pentru anul 2010, Canon are o cotă de piaţă de 44.5%, în timp ce Nikon ocupă locul 2 în clasament cu 29.8%. Împreună, cei doi producători deţin aproape trei sferturi din piaţa globală a DSLR-urilor.
Situaţia este diametral opusă în România, o piaţă cu un aport aproape neglijabil pentru afacerile generale ale companiilor şi în care preţul este în continuare principalul factor în decizia de cumpărare.
În condiţiile în care pentru România nu există un raport oficial privind cotele de piaţă ale producătorilor de camere foto, datele sunt mai puţin oficiale şi trebuie privite parţial cu scepticism, întrucât provin direct de cei doi producători.
Skin, unicul importator şi distribuitor al produselor Nikon în România, susţine că, la nivelul anului 2010, Nikon are o cotă de piaţă de 60% pe segmentul DSLR-urilor. Între timp, oficialii Canon România au afirmat că deţin aproximativ 30% din piaţa DSLR-urilor din ţara noastră. Aceştia estimează că există câteva zeci de mii de camere DSLR vândute în România şi anticipează atingerea pragului de 100.000 de unităţi până la finalul acestui an.
Practic, Nikon are în România o cotă de piaţă dublă comparativ cu Canon, lucru justificat cel mai probabil de preţurile mai mici ale DSLR-urilor Nikon, chiar dacă Canon are un uşor avantaj la capitolul dotări tehnice.
Concluzii
Din punct de vedere al specificaţiilor tehnice, Canon şi Nikon sunt aproximativ pe picior de egalitate în segmentul DSLR-urilor, cu un uşor avantaj pentru Canon. Excepţia o reprezintă segmentul entry-level, acolo unde Nikon pare să iasă un pic în evidenţă.
În acest context, alegerea DSLR-urilui potrivit este foarte dificilă şi ţine mai mult de preţuri şi afinităţi personale. Cel mai important lucru este însă să testezi aparate de la ambii producători, întrucât structura meniului, uşurinţa de utilizare sau pur şi simplu modul în care simţi aparatul în mâna poate fi decisiv în luarea unei decizii finale
Apertura – ce este si cum influenteaza fotografia?
Numarul F (f number) este o unitate de masura care identifica uniform deschiderea diafragmei pe obiective foto. Acesta se calculeaza prin impartirea diametrului orificiului de intrare a luminii la distanta focala a obiectivului.
Spre exemplu daca ai deschiderea diafragmei de 25mm pe un obiectiv cu focala de 100mm rezulta un numar f 1/4.
Pentru ca numerele F sunt subunitare, o valoare mai mica reprezinta o deschidere mai mare a diafragmei, deci mai multa lumina atinge senzorul / filmul. Cu cat numarul F este mai mic, cu atat pozele tale vor fi mai luminoase fara alte artificii digitale precum modificare ISO si compensare pe balansul de alb (White Balance Braketing).
Acesta este un principiu important in fotografie pentru ca deschiderea diafragmei afecteaza direct profunzimea de camp si timpul de expunere. Cu cat numarul f este mai mic acesta iti poate modifica profunzimea de camp – distanta la care subiectul apare clar in timp ce fundaul apare neclar. Profunzimea de camp – Depth of field – DOF este afectata in felul urmator: cu cat diafragma este mai deschisa DOF-ul este mai ingust, cu cat este mai inchisa DOF-ul este mai larg (vezi imagine).
Un numar f mai mic te ajuta in a izola prin focus (imagine clara) ceea ce vrei sa evidentiezi fata de fundal care va fi out of focus (imagine neclara). Un fundal neclar – blurry – in timp ce subiectul este in focus se numeste bokeh si este cel mai des intalnit in cazul portretelor.
Vezi in continuare o serie de poze facute la deschideri diferite ale diafragmei pe un obiectiv de 50mm. Pentru iluminat am folosit un blitz astfel incat sa scot in evidenta doar diferenta profunzimii de camp.
Inafara de crop / resize nu s-au facut alte prelucrari asupra pozelor.
Citate despre fotografie
* Legendele spun că fotografiile fură sufletul oameniilor. Eu, ca fotograf, dau suflet fotografiilor.
* Fotografia este scoaterea la iveală a ordinii din haos.
* Camera foto este doar un accesoriu... pasiunea, respectul şi imaginaţia sunt esenţa unei fotografii reuşite.
* Cea mai bună cameră foto e cea pe care o cunoşti.
* Fotografii mari vorbesc despre idei, fotografii medii vorbesc despre echipamente şi fotografii mici vorbesc despre alţi fotografi.
* Fotografie. Un tablou pictat de soare fără educaţie artistică.
* Fotografia este scoaterea la iveală a ordinii din haos.
* Camera foto este doar un accesoriu... pasiunea, respectul şi imaginaţia sunt esenţa unei fotografii reuşite.
* Cea mai bună cameră foto e cea pe care o cunoşti.
* Fotografii mari vorbesc despre idei, fotografii medii vorbesc despre echipamente şi fotografii mici vorbesc despre alţi fotografi.
* Fotografie. Un tablou pictat de soare fără educaţie artistică.
Ce este ISO?
O sensibilitate mai mare iti permite sa fotografiezi in lumina slaba fara sa folosesti blitz-ul, dar aceasta facilitate are si o parte negativa. Cu cat amplifici semnalul luminii captate de senzor cu atat amplifici si zgomotul captat de senzor, imaginile capturate cu ISO mare vor avea intotdeauna zgomot mai pronuntat decat cele facute la ISO mic.Se poate scapa de acest zgomot (noise) folosind software de reducere a zgomotului (noise reduction) dar odata cu acest proces de indepartare al noise-ului se pierd detalii din fotografie.
Senzorii mai mari (cei de pe DSLR-uri sau alte aparate foto mai scumpe) au pixelul mai mare, acestia capturand mai multa lumina si prezinta un raport semnal / zgomot mai bun, producand imagini mai curate la ISO ridicat.
ISO este derivat din limba greaca isos, inseamna “egal”.
In era aparatelor foto care foloseau film erai obligat sa tii minte pozitia la care ai tras ultimul cadru, sa derulezi filmul, sa-l scoti si sa-l inlocuiesti cu alt film dar cu un ISO mai ridicat (sau mai scazut), aparatele foto digitale iti permit sa faci asta fara prea mare bataie de cap, la o simpla apasare a unui buton.
ISO si Expunerea :
Sensibilitatea ISO afecteaza viteza de expunere si apertura la care poti face o fotografie. Sa presupunem ca esti avertizat de exponometrul ca nu este destula lumina pentru a expune corect o scena. Ai putea folosi blitz-ul dar nu este o optiune folosirea acestuia. Va trebui sa folosesti un ISO mai mare. Poti trece camera pe Auto si va selecta ea automat ISO-ul corect sau poti selecta manual valoarea ISO dorita.
Similar, daca observi ca viteza de expunere este prea mare (1/30 sau mai incet de atat) si pozele facute “din mana” ies “miscate”, fara sa mai ai posibilitatea de a deschide diafragama pentru a putea lasa mai multa lumina sa ajunga pe senzor sau posibilitatea folosirii unui trepied, va trebui sa cresti sensibilitatea ISO.
Fata de fotografiile pe film unde zgomotul rezultat din sensibilitatea iso (granulatie) putea sa contribuie pozitiv la atmosfera unei fotografii, pe digital efectul este deranjant.
ISO si dimensiunea senzorului foto
Marimea senzorului foto determina intervalul sensibilitatii ISO pe care o camera foto il poate folosi fara ca imaginea sa sufere zgomot nedorit. Un motiv este ca pixelii de pe senzorii mai mari pot receptiona mai multa lumina, deci o valoare a raportului semnal-zgomot mai mare.
Spre exemplu sa presupunem ca toti senzorii desenati mai jos (primele 2 desene reprezinta senzori de pe aparate compacte/bridge, ultimele 2 sunt crop APS si full frame) au 8 megapixeli.
Care este dimensiunea unei singure fotocelule de pe senzorul de 1/1.8 si care este dimensiunea pe senzorul APS? Pe majoritatea camerelor compacte zgomotul la ISO mare este o problema, pe cand la DSLR-urile (fie full frame, fie crop-uri) noise-ul de pe imaginea rezultata e rareori o problema.
Sfaturi Practice
Veo obtine cele mai bune rezultate la setarea ISO cea mai mica. Pe orice conditii de lumina seteaza manual sensibilitatea ISO, pe modul auto poate sa seteze singur ISO400 sau mai mare si pe aparatele compacte sau bridge-uri aceasta poate reprezenta o problema.
Daca faci fotografii in lumina mai slaba poti compensa fie cu blitz-ul fie cu selectarea unei sensibilitati ISO mai mare (fie trepied sau alte surse de lumina)
Este recomandat sa folosesc ISO mai mare?
Pana cand nu se termina cursa megapixelilor (mai multi, tot mai multi) si nu se adopta si pe camerele compacte/bridge senzori mai mari, zgomotul va continua sa fie o problema la ISO mare. Tehnic se va continua cu visul de a avea milioane de megapixeli inghesuiti pe orice senzor dar nu trebuie sa va lasati pacaliti de “mai multi megapixeli este mai bine” daca nu scoateti fotografiile pe hartie (3MP fiind suficienti pentru o fotografie 20/30cm).
Chiar daca folositi setari ISO mari, exista programe pentru indepartarea zgomotului de pe imagini (Neat IMAGE si Noise NINJA) care functioneaza foarte bine. Eu le folosesc pe ambele si sunt foarte multumit de rezultate, chiar daca mai trebuie sa stai in plus la “postprocesare”.
Sfaturi Practice
Veo obtine cele mai bune rezultate la setarea ISO cea mai mica. Pe orice conditii de lumina seteaza manual sensibilitatea ISO, pe modul auto poate sa seteze singur ISO400 sau mai mare si pe aparatele compacte sau bridge-uri aceasta poate reprezenta o problema.
Daca faci fotografii in lumina mai slaba poti compensa fie cu blitz-ul fie cu selectarea unei sensibilitati ISO mai mare (fie trepied sau alte surse de lumina)
Este recomandat sa folosesc ISO mai mare?
Pana cand nu se termina cursa megapixelilor (mai multi, tot mai multi) si nu se adopta si pe camerele compacte/bridge senzori mai mari, zgomotul va continua sa fie o problema la ISO mare. Tehnic se va continua cu visul de a avea milioane de megapixeli inghesuiti pe orice senzor dar nu trebuie sa va lasati pacaliti de “mai multi megapixeli este mai bine” daca nu scoateti fotografiile pe hartie (3MP fiind suficienti pentru o fotografie 20/30cm).
Chiar daca folositi setari ISO mari, exista programe pentru indepartarea zgomotului de pe imagini (Neat IMAGE si Noise NINJA) care functioneaza foarte bine. Eu le folosesc pe ambele si sunt foarte multumit de rezultate, chiar daca mai trebuie sa stai in plus la “postprocesare”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)